Adu-ti aminte, intotdeauna ai fost artist la cuvinte si le strang sa ti le-ntorc, fara sa intorc tot ce a fost caci m-am intors de 3 ori  si am inteles ca n-are rost. Acum pare pustiu si as vrea sa stiu ca tii la mine, sentimentul e inca viu si se mentine si in mine,as vrea sa pot sa spun "PA”, dar cum?Cand a ta amintire revine fara oprire, cand din a noastra iubire n-am nici un fel de iesire.
Imi amintesc cu nostalgie, seri si nopti cand ne spuneam"Indiferent de ce-o sa fie, noi vom fi ca'n prima zi, caci ce avem e special, ca orice ar fi vom trece peste, ca ne iubim si e normal  si nu am vrea sa stim cum este sa ne certam”, esential este ca sunt doar amintiri si regretam la fel de mult cum incercam sa uitam, cel putin pentru mine e un chin...vreau sa cred ca nu mai vezi iubirea noastra ca pe ceva ce poate fi, caci stii... eu nu mai vreau sa ma gandesc la tine, povestea noastra nu mai tine, de fapt vreau sa nu existe ! Triste amintiri, vreau sa nu mai insiste, liste de reprosuri am pentru ce mi-ai facut, deci te uit...un sentiment puternic te trezeste in mintea mea cand ma gandesc la dragostea pe care ti-am purtat-o, la inima pe care ai frant-o,la acea dezamagire, la tot ce ai facut pentru a-mi schimba ce imi statea in fire, imi spuneai ca nimic nu-ti mai place la mine;oricum eu nu mai sunt a ta si acum plang o amintire, plang o umbra de iubire,si stiu ca tii la mine inca si stiu ca ai pe alta langa tine....imi amintesc...stiai si tu la inceput, as vrea sa spun ca... ce am avut cu tine a trecut, as vrea sa pot sa uit. Sa avem un viitor, nu un trecut, mi-am creat un scut strans legat de inima,in agenda ta eu am ramas EXA pe care ai intalnit-o candva, pe care ai uitat-o, oricum asta e viata mea, las lacrimi sa se verse, imi amintesc SMS-uri sterse, numere ascunse,oricum am mult prea multe surse, mult prea multe spuse, multe intrebari puse tie, putine cu raspuns din partea ta, dar fie, las de la mine, asta am facut mereu ca sa ne fie bine si chiar daca nu vom fi impreuna, chiar daca te voi vedea pe strada cu alta de mana,  am facut tot ce ai vrut, am facut tot ce am putut.In ultima vreme m-am gandit la ce pot face,am fost stresata sa ma indragostesc iar de tine dar imi pare rau ca nu pot duce la capat. Trebuie sa ma opresc aici,ai fost cat de minunat puteai fi dar doare cand imi spui ca ma intelegi,deci crede-ma,imi pare rau...

Cândva îmi spuneai " Cât e roata de patrata, tot se va întoarce odata" .. aveai dreptate, am ajuns la cuvintele tale. Tu ai plecat, eu am ramas singura, cu amintirea ta! Nici nu stii cum doare, nici nu stii cât mi-e de dor de plimbarile noastre lungi, de povestile noastre, de faptul ca îmi zâmbeai doar mie, într-un mod cu totul si cu totul special si ca ma priveai asa cum nu m-a mai privit nimeni. Oare toate astea nu se vor mai întoarce niciodata, oare chiar ai plecat de tot? Eu stau aici si te astept.. pentru ca stiu ca într-o zi te vei întoarce si vei fi doar al meu!

Asa a fost odata.

 Uneori e usor sa minti sa te prefaci sa pleci crezand ca faci bine! Spui cuvinte crezand ca trecutul revine. Calci inimi in picioare si nu vezi. Incet incet te indepartezi. Crezi ca totul e bine asa cum faci altii sufera si tu taci, poate unora nu le pasa de actiunile tale. Dar exista cineva care va invata sa iti zica e ok si cu ultima putere sa se sacrifice doar sa nu te supere. Sa uite de orgoliu pentru sentimente. O persoana care o sa invete si minciunile sa ti le creada cu speranta ca nu o sa te piarda!

Confesiuni.

Eu iubesc .. probabil ca aceasta este lucrul care ma demoralizeaza complet si ma face slaba.Atunci cand eram un copil credeam ca iubirea te face fericit. Iubirea nu accepta pacat. A gresi e omeneste , dar a ierta e umilitor. Oare aceasta iubire merita umilire? Am invatat ca adevaratele confesiuni nu se pot scrie decat cu lacrimi .. Stiu ca nu vrei sa doara, dar doare. De cele mai multe ori am zis : Nu vreau sa il mai vad ! TREBUIE SA-L UIT ! Dar toate aceste lucruri sunt doar vorbe goale.
Cand m-am schimbat atat de mult ?
Totul langa el parea atat de usor !

Oare tu ai simtit vreodata ca inima ta e prea mica pentru a indura atata neliniste si nesiguranta ?

Ma repet : El e genul de barbat pe care il parasesti doar daca nu ai de ales.

Nu vreau sa repet greselile din trecut si nici nu vreau sa intru in depresie.

Daca nu cumva deja s-a intamplat asta ..

Ranile sunt foarte adanci. Dar oricum nu-l pot uita , si nici nu vreau asta. Nu am terminat inca sa-l iubesc. Si cred ca de aici pleaca toata suferinta .Nu il vad in fiecare zi, dar oricum dupa un anumit interval de timp drumurile ni se intersecteaza, cu sau fara voia noastra.

"Femeile indragostite nu au nevoie de sperante , deci lupta ! "

Nu stiu daca mai pot lupta, sau daca mai am pentru ce.

Atatea confesiuni .. Dar nici o rezolvare la problemele mele. Si nu ! Chiar nu sunt bine deloc !

Punct.

Sunt momente în viata când luptam, luptam mult timp pentru ceva.Luptam, dar defapt e o lupta cu noi, cu sufletul, cu inima, cu ratiunea, cu tot ceea ce simtim si nu simtim. Si pot spune, ca este o lupta extrem de deificila. Si stii ce ne tine pe picioare în lupta asta? Speranta. Da, speranta. Speram, zi de zi, ora de ora.. speram ca o sa învingem. Ca lupta asta o sa se termine si o sa ajungem acolo unde ne dorim sau la cine ne dorim. Dar lucrurile nu merg asa mereu. Uneori câstigam,  uneori pierdem si alteori nici nu ducem lupta pâna la capat. Pentru ca ne dam seama ca luptam singuri, cu noi însine si degeaba. Asta am facut si eu azi. Mi-am dat seama ca nu pot sa lupt împotriva mea, si a inimii. E imposibil. Si mai mult de atât mi-am dat seama ca aceasta lupta deja a fost câstigata, dar nu de mine..
Azi, renunt. Am iesit din asta.. pentru totdeauna.

Hai sa ne prefacem..

 

Hai sa ne prefacem ca-i perfect. Ca tu ma iubesti, ca mie imi pasa. Ca eu te iubesc, ca tie nu-ti pasa.

Hai sa aruncam intr-o valiza un tricou si o umbrela si sa fugim in lume,

ca si cum n-am avea nicio problema.

Hai sa ne luam o vacanta eterna, sa ne dam demisia de la viata asta moderna, 

sa traim o viata boema.
Hai sa ne bucuram de fericire. Eu langa mine si tu in paginile cartii mele despre tine.

Îmi pare rau..

 Nici macar anii nu-ti vor sterge minciunile pe care mi le-ai spus cu atâta usurinta cândva. Mi-am dat seama ca noi doi nu mai suntem de mult în acelasi film. Ar fi pacat sa ne mintim, caci nu am face decât sa adâncim ranile prezente deja în sufletele noastre. Asa ca mi-am luat inima în dinti si ti-am spus ca-mi pare rau, dar de astazi prefer sa mergem fiecare pe drumul sau. Mereu te voi pastra într-un colt de suflet si îmi voi aminti cu drag ca pentru câteva zile m-ai facut fericita.
“Am plecat. Te las… Ai grija de tine!”

Suflet amar.

Timpul le rezolva pe toate, timpul vindeca ranile sufletului. Mie nu mi le vindeca, mi le adânceste mai tare. Stiu ca sentimentele tale s-au stins, însa, mai sper ca într-o zi, eu voi fi cea pentru care se vor reaprinde. Si totusi nu regret nimic din tot ce am facut, nu regret ca te-am cunoscut, regret tot ce am putut sa fac si nu am facut. Lucrurile simple, dar complicate care puteau creea acea legatura care sa ne uneasca mereu. Sperantele mele se sting asa cum cad frunzele toamna, rând pe rând. Nu poti cere mai multa lumina de la soare, nu poti cere mai putina apa de la ploaie, iar eu, nu pot cere iubire de la tine. E mult prea complicat pentru tine tot ce am scris? Atunci, nu încerca sa întelegi. Nu vei întelege niciodata. Am încercat sa îti arat cât de mult te iubesc, dar nici asta nu ai înteles, când...era atât de simplu. Am încercat sa îti deslusesc gândurile, cuvintele, în speranta ca voi gasi raspunsuri la întrebarile care îmi revin mereu în minte, dar nu am reusit decât sa ma procopsesc cu alte întrebari, la care nu voi gasi raspunsuri niciodata. Privesc derutata, si nu înteleg de ce caldura din sufletul meu nu patrunde în inima ta de gheata pentru a topi si ultima urma de raceala, eu nu sunt decât o fata simpla, iar încercarile mele disperate de a-ti demonstra ceva ce nu mai exista de mult, sunt în zadar. Stingher într-o lume apriga, fara sentimente, în care nimanui nu îi pasa de mine, iar acum nu îti mai pasa nici tie . Spun asta de parca ti-a pasat vreodata. Am încercat de mii de ori sa-mi demonstrez ca nu ma meriti, dar fara nici un rezultat. Acum...m-am trezit la realitate, în universul în care tu nu mai existi ca ideal, ca aspiratie suprema, în care, tu esti banal, ca tot ce ne înconjoara. Nimic din ce a fost nu ma mai afecteaza, nu ma mai arunca în lacrimi. Acum trecut si asa va fi mereu...

Daca as putea avea tot ce îmi doresc, tu ai fi aici.

Am deschis ochii si am privit tavanul, ce altceva puteam privi? Azi am ramas în pat mult si bine si-am meditat. Am realizat ca de la o vreme ma tot plâng fara sa iau o hotarâre si sa o pun în aplicare. Ma izolez de restul lumii fara sa încerc macar sa ma împac cu ideea de a da o sansa, poate chiar mii de sanse. Închid în mine milioane de sentimente fara sa le dau macar o sansa sa se afirme. Tânjesc dupa afectiune, dar nu fac nimic ca sa o primesc. Ca si acum...stau întinsa în pat fara macar sa fac ceva productiv cu care sa-mi ocup timpul. Sunt o fata cu vise, dar fara ambitie, cu multe idei, dar tacuta.

Mi-e dor..

 

Mă macină un dor şi mă doare.. Caut o cale de a-mi stăpâni sentimentele, de a le domoli. Vreau zâmbete şi hohote de râs. Vreau să uit.
Mi-e dor şi am ochii umezi iar şi iar ..

 

 

 

y eso duele..

Eres tu el que no me habla, que te lo tragas tu solito y no sé cómo ayudarte porque no me dejas, es que todo esto está lleno de ti, y yo apartada en un rincón que no puedo entrar. Es que tu estas hecho para vivir solo, para torturarte solo y envenenarte con tus putas dudas que nunca comprendo, es que tú estás enfermo de ti y claro quieres que yo esté a tu lado pero sin saber mucho porque yo no cuento ni para quejarme, porque a ti te importa una mierda lo que me pase y porque el de los problemas profundos eres tú. Voy a empezar a pensar en mí, en lo que me conviene porque veo que contigo no tengo futuro…

Halal prieteni.

Un prieten adevarat este cineva care iti trece cu vederea esecurile si iti tolereaza succesul.

Poate fac greseli,dar sunt ale mele si îmi asum consecintele.Trebuie sa întelegi ca nu o sa ramân aia mica.În primul rând trebuie sa întelegi ca aia ”mica” nu mai are 5 ani. Viata care o traiesc e a mea, nu a ta, nu a altcuiva doar a mea. Stiu ca sunt foarte greu de înteles, dar asa sunt, si asa o sa ramân. Atunci când plâng, nu o fac în fata ta tocmai ca sa îti dau de înteles ca nu vreau sa sti. Poate nu îti dai seama dar din cauza ta sunt asa.Din cauza ta fac greselile astea. Am nevoie de aer, tu mi-l iei. Stiu ca îti e greu, si mie. Ma izolezi de lume. Nu o sa fac greselile tale, ci pe ale mele. Trebuie sa înselegi ca nu sunt de sticla. Când ma pierd din drum, tot eu îl gasesc înapoi. Trebuie sa ma lasi sa îmi gasesc eu persoanele în care am încredere. Da, râd mereu, dar nu înseamna ca nu învat. Viata mea nu e ca a ta!

EXAMENE.

Vara.

M-am saturat pur si simplu sa tot aud vesti proaste care sa îmi strice week-end-ul. E mult mai bine vara ,când nu stii când e week-end. Sunt singurele momente când poti sa traiesti fara sa te gândesti la notiunea timpului .Stii cum e sa fii îndragostit? E atunci când cel de care te-ai îndragostit îti va ramâne în suflet tot timpul chiar daca nu mai ai nici o legatura cu el. Eu cred ca m-am îndragostit de vara. E singurul lucru pe care îl astept cu atâta ardoare tot anul,e singurul lucru care ma mai face sa sper, e singurul lucru care ma face sa zâmbesc fara sa vreau, sa visez,sa iubesc. Singurele momente ale anului când poti pleca undeva departe de toate grijile,unde poti sa fugi de ce nu-ti place,sa întâlnesti alti oameni noi,sa socializezi,sa-ti dai seama ce esti si cât de mult îti poti depasi limitele. Singurele momente când poti sa dormi cât vrei , fara sa auzi o sonerie tâmpita. Singurele momente când poti sa alergi de nebun încotro vrei,sa iesi când vrei,sa faci ce vrei, sa îti iei un tricou si niste pantaloni si sa pleci. Nu trebuie sa îti iei un hanorac în ghiozdan,nu trebuie sa încalti  ghete care nu-ti plac , la care se desfac mereu sireturile,nu trebuie sa îti iei o geaca care te face de 3 ori cât esti tu. Trebuie sa fii exact cum esti tu. Singurele momente când poti sa mergi prin nisip,când înghiti apa sarata,dar nu-ti mai pasa de asta. Îti pasa doar ca ai ajuns acolo. Locul unde te îndragostesti, unde devii cu totul alt om si faci lucruri care le auzi doar în povesti si nu crezi ca ti se întâmpla chiar tie. Ai alte gusturi vara,vrei culori deschise,vrei optimism,vrei sa înebunesti de fericire ,vrei sa faci tot ce nu poti face în general. Poti cânta si poti dansa pentru ca nu ai nimic în spate care sa te opreasca. Nu trebuie sa iei sosete care miros îngrozitor dupa jumatate de zi. Poti face orice pentru ca nimeni nu va râde de tine pentru faptul ca vrei sa traiesti. În alte anotimpuri li se pare ciudat ca visezi sa faci asta,si nu-ti ramâne decât alternativa de a cânta între cei patru pereti.Mi-e dor de ea. Si ceea ce simt acum nu poate fi descris în cuvinte. E ceva care simte ca nu mai suporta, un pitic din cap care nu va mai dansa pâna când muzica nu va porni. Acea muzica e vara. E ceea ce ma mentine vie.

22.04, Ziua lui.

Doar eu stiu cât am îndurat sa-ti fie tie bine.

Nu mai stiu ce sa mai spun despre tine..
Adica, te vreau înapoi, dar persoana care esti acum nu mai e cea pe care o stiam.
Unde esti? Poate adevaratul tu e prea ocupat cu vechiile amintiri ale noastre, la care ma gândesc în fiecare zi.

...

Am simtit brusc mirosul ala binecunoscut si ti-am vazut silueta întunecata stând pe scaun..
-S-a terminat?
-Banuiesc ca da..
-Mai simti arsura?
-Nu.
-Atunci e bine.
-Bine pentru cine?
-Bine pentru toti..

Nu eram prea sigura despre ce vorbeam, simteam doar nevoia sa stau lânga el, sa îl privesc, nu îmi aduceam bine aminte cine era, sau cum intrase în casa mea, defapt nu îmi aduceam bine aminte cine eram eu.am încercat sa plec din camera dar  m-am trezit cu el în fata mea..

Trist.

Nici macar anii nu-ti vor sterge minciunile pe care mi le-ai spus cu atâta usurinta cândva.Mi-am dat seama ca noi doi nu mai suntem de mult în acelasi film. Ar fi pacat sa ne mintim, caci nu am face decât sa adâncim ranile prezente deja în sufletele noastre.Asa ca mi-am luat inima în dinti si ti-am spus ca-mi pare rau, dar de astazi prefer sa mergem fiecare pe drumul sau.Mereu te voi pastra într-un colt de suflet si îmi voi aminti cu drag ca pentru câteva zile m-ai facut fericita.
“Am plecat. Te las. Ai grija de tine!”

Distanţă

Mi-a ramas intiparit in minte ce-i place, ce uraste, totul despre el. A trecut ceva timp de cand nu l-am mai vazut.E bine, nustiu cum as reactiona daca l-as  vedea, cu altcineva.Sunt hotarata sa-mi infrang proprile temeri, sa ies afara.Era si timpul.M-am imbracat  lejer, m-am privit in oglinda si mi-am spus ca sunt puternica.Am iesit din casa dand de un miros nou, cel de afara si parasindu-l pe cel din casa care imi aducea aminte de el.Aleile erau goale, parca prea goale pentru o zi frumoasa.M-am bucurat de priveliste, am zambit si mi-am reamintit de plimbarile impreuna cu el. 

"Un dor imens"

Pentru tine

As face orice pentru tine, as sta zile fara tine, te-as astepta .. fidela, întelegatoare, mereu doar a TA .. pentru totdeauna a ta! As trece prin lacrimi si apoi prin zâmbete si as ajunge din nou în fata lacrimilor daca asta te-ar ajuta cu ceva! 

Dar MERITA-MA! 

Fii lânga mine, gândeste-te la mine, simte-mi lipsa! Iubeste-ma!

Nu e nevoie sa îmi arunci cuvinte! Nu îmi spune: "ma gândesc la tine" , mai degraba priveste-mi ochii si fa-ma sa simt ca te-ai gândit la mine! Nu îmi spune: "Mi-a fost dor", strânge-ma în brate si fa-ma sa simt ca niciodata nu ai mai simtit lipsa cuiva asa cum ai simtit-o ieri pe a mea! Nu imi spune: " Te iubesc", mai degraba saruta-ma, prinde-mi mâna în palma ta si fa-ma sa simt ca sunt cea mai iubita din lume!