Cândva îmi spuneai " Cât e roata de patrata, tot se va întoarce odata" .. aveai dreptate, am ajuns la cuvintele tale. Tu ai plecat, eu am ramas singura, cu amintirea ta! Nici nu stii cum doare, nici nu stii cât mi-e de dor de plimbarile noastre lungi, de povestile noastre, de faptul ca îmi zâmbeai doar mie, într-un mod cu totul si cu totul special si ca ma priveai asa cum nu m-a mai privit nimeni. Oare toate astea nu se vor mai întoarce niciodata, oare chiar ai plecat de tot? Eu stau aici si te astept.. pentru ca stiu ca într-o zi te vei întoarce si vei fi doar al meu!