Am deschis ochii si am privit tavanul, ce altceva puteam privi? Azi am ramas în pat mult si bine si-am meditat. Am realizat ca de la o vreme ma tot plâng fara sa iau o hotarâre si sa o pun în aplicare. Ma izolez de restul lumii fara sa încerc macar sa ma împac cu ideea de a da o sansa, poate chiar mii de sanse. Închid în mine milioane de sentimente fara sa le dau macar o sansa sa se afirme. Tânjesc dupa afectiune, dar nu fac nimic ca sa o primesc. Ca si acum...stau întinsa în pat fara macar sa fac ceva productiv cu care sa-mi ocup timpul. Sunt o fata cu vise, dar fara ambitie, cu multe idei, dar tacuta.
