Adu-ti aminte, intotdeauna ai fost artist la cuvinte si le strang sa ti le-ntorc, fara sa intorc tot ce a fost caci m-am intors de 3 ori  si am inteles ca n-are rost. Acum pare pustiu si as vrea sa stiu ca tii la mine, sentimentul e inca viu si se mentine si in mine,as vrea sa pot sa spun "PA”, dar cum?Cand a ta amintire revine fara oprire, cand din a noastra iubire n-am nici un fel de iesire.
Imi amintesc cu nostalgie, seri si nopti cand ne spuneam"Indiferent de ce-o sa fie, noi vom fi ca'n prima zi, caci ce avem e special, ca orice ar fi vom trece peste, ca ne iubim si e normal  si nu am vrea sa stim cum este sa ne certam”, esential este ca sunt doar amintiri si regretam la fel de mult cum incercam sa uitam, cel putin pentru mine e un chin...vreau sa cred ca nu mai vezi iubirea noastra ca pe ceva ce poate fi, caci stii... eu nu mai vreau sa ma gandesc la tine, povestea noastra nu mai tine, de fapt vreau sa nu existe ! Triste amintiri, vreau sa nu mai insiste, liste de reprosuri am pentru ce mi-ai facut, deci te uit...un sentiment puternic te trezeste in mintea mea cand ma gandesc la dragostea pe care ti-am purtat-o, la inima pe care ai frant-o,la acea dezamagire, la tot ce ai facut pentru a-mi schimba ce imi statea in fire, imi spuneai ca nimic nu-ti mai place la mine;oricum eu nu mai sunt a ta si acum plang o amintire, plang o umbra de iubire,si stiu ca tii la mine inca si stiu ca ai pe alta langa tine....imi amintesc...stiai si tu la inceput, as vrea sa spun ca... ce am avut cu tine a trecut, as vrea sa pot sa uit. Sa avem un viitor, nu un trecut, mi-am creat un scut strans legat de inima,in agenda ta eu am ramas EXA pe care ai intalnit-o candva, pe care ai uitat-o, oricum asta e viata mea, las lacrimi sa se verse, imi amintesc SMS-uri sterse, numere ascunse,oricum am mult prea multe surse, mult prea multe spuse, multe intrebari puse tie, putine cu raspuns din partea ta, dar fie, las de la mine, asta am facut mereu ca sa ne fie bine si chiar daca nu vom fi impreuna, chiar daca te voi vedea pe strada cu alta de mana,  am facut tot ce ai vrut, am facut tot ce am putut.In ultima vreme m-am gandit la ce pot face,am fost stresata sa ma indragostesc iar de tine dar imi pare rau ca nu pot duce la capat. Trebuie sa ma opresc aici,ai fost cat de minunat puteai fi dar doare cand imi spui ca ma intelegi,deci crede-ma,imi pare rau...

Cândva îmi spuneai " Cât e roata de patrata, tot se va întoarce odata" .. aveai dreptate, am ajuns la cuvintele tale. Tu ai plecat, eu am ramas singura, cu amintirea ta! Nici nu stii cum doare, nici nu stii cât mi-e de dor de plimbarile noastre lungi, de povestile noastre, de faptul ca îmi zâmbeai doar mie, într-un mod cu totul si cu totul special si ca ma priveai asa cum nu m-a mai privit nimeni. Oare toate astea nu se vor mai întoarce niciodata, oare chiar ai plecat de tot? Eu stau aici si te astept.. pentru ca stiu ca într-o zi te vei întoarce si vei fi doar al meu!

Asa a fost odata.

 Uneori e usor sa minti sa te prefaci sa pleci crezand ca faci bine! Spui cuvinte crezand ca trecutul revine. Calci inimi in picioare si nu vezi. Incet incet te indepartezi. Crezi ca totul e bine asa cum faci altii sufera si tu taci, poate unora nu le pasa de actiunile tale. Dar exista cineva care va invata sa iti zica e ok si cu ultima putere sa se sacrifice doar sa nu te supere. Sa uite de orgoliu pentru sentimente. O persoana care o sa invete si minciunile sa ti le creada cu speranta ca nu o sa te piarda!

Confesiuni.

Eu iubesc .. probabil ca aceasta este lucrul care ma demoralizeaza complet si ma face slaba.Atunci cand eram un copil credeam ca iubirea te face fericit. Iubirea nu accepta pacat. A gresi e omeneste , dar a ierta e umilitor. Oare aceasta iubire merita umilire? Am invatat ca adevaratele confesiuni nu se pot scrie decat cu lacrimi .. Stiu ca nu vrei sa doara, dar doare. De cele mai multe ori am zis : Nu vreau sa il mai vad ! TREBUIE SA-L UIT ! Dar toate aceste lucruri sunt doar vorbe goale.
Cand m-am schimbat atat de mult ?
Totul langa el parea atat de usor !

Oare tu ai simtit vreodata ca inima ta e prea mica pentru a indura atata neliniste si nesiguranta ?

Ma repet : El e genul de barbat pe care il parasesti doar daca nu ai de ales.

Nu vreau sa repet greselile din trecut si nici nu vreau sa intru in depresie.

Daca nu cumva deja s-a intamplat asta ..

Ranile sunt foarte adanci. Dar oricum nu-l pot uita , si nici nu vreau asta. Nu am terminat inca sa-l iubesc. Si cred ca de aici pleaca toata suferinta .Nu il vad in fiecare zi, dar oricum dupa un anumit interval de timp drumurile ni se intersecteaza, cu sau fara voia noastra.

"Femeile indragostite nu au nevoie de sperante , deci lupta ! "

Nu stiu daca mai pot lupta, sau daca mai am pentru ce.

Atatea confesiuni .. Dar nici o rezolvare la problemele mele. Si nu ! Chiar nu sunt bine deloc !

Punct.

Sunt momente în viata când luptam, luptam mult timp pentru ceva.Luptam, dar defapt e o lupta cu noi, cu sufletul, cu inima, cu ratiunea, cu tot ceea ce simtim si nu simtim. Si pot spune, ca este o lupta extrem de deificila. Si stii ce ne tine pe picioare în lupta asta? Speranta. Da, speranta. Speram, zi de zi, ora de ora.. speram ca o sa învingem. Ca lupta asta o sa se termine si o sa ajungem acolo unde ne dorim sau la cine ne dorim. Dar lucrurile nu merg asa mereu. Uneori câstigam,  uneori pierdem si alteori nici nu ducem lupta pâna la capat. Pentru ca ne dam seama ca luptam singuri, cu noi însine si degeaba. Asta am facut si eu azi. Mi-am dat seama ca nu pot sa lupt împotriva mea, si a inimii. E imposibil. Si mai mult de atât mi-am dat seama ca aceasta lupta deja a fost câstigata, dar nu de mine..
Azi, renunt. Am iesit din asta.. pentru totdeauna.

Hai sa ne prefacem..

 

Hai sa ne prefacem ca-i perfect. Ca tu ma iubesti, ca mie imi pasa. Ca eu te iubesc, ca tie nu-ti pasa.

Hai sa aruncam intr-o valiza un tricou si o umbrela si sa fugim in lume,

ca si cum n-am avea nicio problema.

Hai sa ne luam o vacanta eterna, sa ne dam demisia de la viata asta moderna, 

sa traim o viata boema.
Hai sa ne bucuram de fericire. Eu langa mine si tu in paginile cartii mele despre tine.

Îmi pare rau..

 Nici macar anii nu-ti vor sterge minciunile pe care mi le-ai spus cu atâta usurinta cândva. Mi-am dat seama ca noi doi nu mai suntem de mult în acelasi film. Ar fi pacat sa ne mintim, caci nu am face decât sa adâncim ranile prezente deja în sufletele noastre. Asa ca mi-am luat inima în dinti si ti-am spus ca-mi pare rau, dar de astazi prefer sa mergem fiecare pe drumul sau. Mereu te voi pastra într-un colt de suflet si îmi voi aminti cu drag ca pentru câteva zile m-ai facut fericita.
“Am plecat. Te las… Ai grija de tine!”