Sunt momente în viata când luptam, luptam mult timp pentru ceva.Luptam, dar defapt e o lupta cu noi, cu sufletul, cu inima, cu ratiunea, cu tot ceea ce simtim si nu simtim. Si pot spune, ca este o lupta extrem de deificila. Si stii ce ne tine pe picioare în lupta asta? Speranta. Da, speranta. Speram, zi de zi, ora de ora.. speram ca o sa învingem. Ca lupta asta o sa se termine si o sa ajungem acolo unde ne dorim sau la cine ne dorim. Dar lucrurile nu merg asa mereu. Uneori câstigam, uneori pierdem si alteori nici nu ducem lupta pâna la capat. Pentru ca ne dam seama ca luptam singuri, cu noi însine si degeaba. Asta am facut si eu azi. Mi-am dat seama ca nu pot sa lupt împotriva mea, si a inimii. E imposibil. Si mai mult de atât mi-am dat seama ca aceasta lupta deja a fost câstigata, dar nu de mine..
Azi, renunt. Am iesit din asta.. pentru totdeauna.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu