Confesiuni.

Eu iubesc .. probabil ca aceasta este lucrul care ma demoralizeaza complet si ma face slaba.Atunci cand eram un copil credeam ca iubirea te face fericit. Iubirea nu accepta pacat. A gresi e omeneste , dar a ierta e umilitor. Oare aceasta iubire merita umilire? Am invatat ca adevaratele confesiuni nu se pot scrie decat cu lacrimi .. Stiu ca nu vrei sa doara, dar doare. De cele mai multe ori am zis : Nu vreau sa il mai vad ! TREBUIE SA-L UIT ! Dar toate aceste lucruri sunt doar vorbe goale.
Cand m-am schimbat atat de mult ?
Totul langa el parea atat de usor !

Oare tu ai simtit vreodata ca inima ta e prea mica pentru a indura atata neliniste si nesiguranta ?

Ma repet : El e genul de barbat pe care il parasesti doar daca nu ai de ales.

Nu vreau sa repet greselile din trecut si nici nu vreau sa intru in depresie.

Daca nu cumva deja s-a intamplat asta ..

Ranile sunt foarte adanci. Dar oricum nu-l pot uita , si nici nu vreau asta. Nu am terminat inca sa-l iubesc. Si cred ca de aici pleaca toata suferinta .Nu il vad in fiecare zi, dar oricum dupa un anumit interval de timp drumurile ni se intersecteaza, cu sau fara voia noastra.

"Femeile indragostite nu au nevoie de sperante , deci lupta ! "

Nu stiu daca mai pot lupta, sau daca mai am pentru ce.

Atatea confesiuni .. Dar nici o rezolvare la problemele mele. Si nu ! Chiar nu sunt bine deloc !